O poveste trista...

O sa va spun ce nu s-a mai povestit
Cum suflertul meu a fost otravit
Intr-o seara amara chiar la asfintit
Iar trupul intreg mi-a fost zguduit…

A fost zguduit de o durere taioasa,
Care m-a facut sa intr-aproape-n transa
Si care m-a daramat din temelii
Pentru tot restul vietii.

Imi este foarte greu sa ma gandesc, sa-mi amintesc
Dintr-o data simt ca ma prabusesc
Si rasaritul abia-l intrezaresc
Pentru ca din cand in cand, abia daca, clipesc…

Cum as putea uita cand inima mea buna
A urlat exact ca o nebuna
De-asa mare durere, sfasietoare
Care-mi calca sufletu-n picioare.

Incerc sa inteleg cu ce-am gresit,
Daca eu sincer am iubit
Si-n asta viata doar am suferit
Chinuita fiind de-un dor cumplit.

Degeaba-mi pun o mie de intrebari
La care nu gasesc clarificari
Degeaba tot incerc sa inteleg
De ce nu mai am sufletul intreg.